fractura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRACTURÁ, fracturez, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) frânge, a(-și) rupe un os,
p. ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură. – Din
fr. fracturer.fractura (Dicționar de neologisme, 1986)FRACTURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frânge un os; (
p. ext.) un membru al corpului. [< fr.
fracturer].
fractura (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRACTURÁ vb. tr., refl. a(-și) produce o fractură. (< fr.
fracturer)
fractura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fracturá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fractureáză