fracție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRÁCȚIE, fracții, s. f. (Uneori urmat de determinarea „ordinară”) Simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi. ◊
Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este o putere a lui 10. ♦ Raport a două expresii matematice. – Din
fr. fraction, lat. fractio.fracție (Dicționar de neologisme, 1986)FRÁCȚIE s.f. Număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg. ♦ Raport între două expresii matematice. [Gen.
-iei, var.
fracțiune (
5) [în DN] s.f. / cf. fr.
fraction, lat.
fractio].
fracție (Marele dicționar de neologisme, 2000)FRÁCȚIE s. f. număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg. ◊ raport între două expresii matematice. (< fr.
fraction, lat.
fractio)
fracție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FRÁCȚIE (‹
fr.,
lat.)
s. f. (
MAT.) Termen folosit în aritmetică pentru numărul rațional. ◊
F. ireductibilă =
f. în care numărătorul și numitorul sunt numere prime. ◊
F. ordinară = simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi (
ex. 2/3, 5/7, 9/8). ◊
F. zecimală finită =
f. ordinară al cărei numitor este o putere a lui 10 (
ex. 3/10 = 0,3). ◊
F. zecimală periodică =
f. zecimală care are un grup de zecimale (numit perioadă) ce se repetă necontenit. ◊
F. zecimală periodică simplă =
f. zecimală periodică la care perioada urmează imediat după virgulă;
ex. 4/3 = 1.333... = 1,(3). ◊
F. zecimală periodică mixtă =
f. zecimală periodică la care perioada nu urmează imediat după virgulă;
ex. 5/6 = 0,833... = 0,8(3).
fracție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frácție (raport matematic)
(-ți-e) s. f.,
art. frácția (-ți-a), g.-d. art. frácției; pl. frácții, art. frácțiile (-ți-i-)