frățior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FRĂȚIÓR, frățiori, s. m. Diminutiv al lui
frate. ♦ (La vocativ) Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unui bărbat. [
Pr.:
-ți-or] –
Frate +
suf. -ior.frățior (Dicționaru limbii românești, 1939)frățiór m., voc.
oare. Frate mic. Termin de alintare.
frățior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)frățiór (-ți-or)
s. m.,
voc. frățioáre; pl. frățiórifrățior (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)frățior m.
1. frate mic;
2. Mold. un fel de grâu negru
(Melampyrum arvense): frățiori și românițe AL.