fotosinteză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOTOSINTÉZĂ, fotosinteze, s. f. Proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează substanțele organice din bioxid de carbon și apă cu ajutorul luminii solare absorbite de clorofilă și eliberează oxigen; asimilație clorofiliană. – Din
fr. photosynthèse.fotosinteză (Dicționar de neologisme, 1986)FOTOSINTÉZĂ s.f. (
Fiz.) Sinteză a unei substanțe făcută prin acțiunea luminii. [< fr.
photosynthèse, cf. gr.
phos – lumină,
synthesis – unire].
fotosinteză (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOTOSINTÉZĂ s. f. asimilație clorofiliană. (< fr.
photosynthèse)
fotosinteză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fotosintéză s. f.,
g.-d. art. fotosintézei; pl. fotosintéze