fotolitografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOTOLITOGRAFÍE, (
2)
fotolitografii, s. f. 1. Metodă de reproducere a hărților și a figurilor desenate constând în trecerea desenului pe o piatră litografică, prin intermediul unei hârtii speciale.
2. Imagine reprodusă prin această metodă. – Din
fr. photolitographie.fotolitografie (Dicționar de neologisme, 1986)FOTOLITOGRAFÍE s.f. Procedeu de reproducere a hărților și a figurilor desenate, care constă în transpunerea acestora pe o piatră litografică prin intermediul unei hârtii speciale. ♦ Desen reprodus prin acest procedeu. [Gen.
-iei. / cf. fr.
photolithographie].
fotolitografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOTOLITOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere a hărților și a desenelor prin transpunerea acestora pe o piață litografică cu ajutorul unei hârtii speciale; desenul obținut. (< fr.
photolithographie)
fotolitografie (Dicționaru limbii românești, 1939)*fotolitografie f. Impresiune litografică în care desemnu [!] e aplicat pe peatră [!] pin [!] metode fotografice.
fotolitografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fotolitografíe (-to-gra-) s. f.,
art. fotolitografía, g.-d. art. fotolitografíei; (gravuri)
pl. fotolitografíifotolitografie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fotolitografie f. V.
heliografie.