fotogravură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOTOGRAVÚRĂ, fotogravuri, s. f. 1. Procedeu fotografic cu care se pot obține clișee în vederea imprimării planșelor în tipografie; gravură obținută prin acest procedeu.
2. Heliogravură. – Din
fr. photogravure.fotogravură (Dicționar de neologisme, 1986)FOTOGRAVÚRĂ s.f. Procedeu de reproducere a imaginilor folosit la confecționarea clișeelor, cu ajutorul căruia se obțin planșele gravate. ♦ Gravură obținută prin acest procedeu. V.
heliogravură. [Cf. fr.
photogravure].
fotogravură (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOTOGRAVÚRĂ s. f. 1. procedeu de reproducere a imaginilor folosit la confecționarea clișeelor, cu ajutorul căruia se obțin planșele gravate; gravura obținută. 2. heliogravură (2). (< fr.
photogravure)
fotogravură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fotogravúră (-to-gra-) s. f.,
g.-d. art. fotogravúrii; (gravuri)
pl. fotogravúri