fotocromografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOTOCROMOGRAFÍE s. f. 1. Procedeu de fotografiere în culori sau de reproducere fotografică a tablourilor în culori.
2. Fotografie obținută prin acest procedeu. – Din
fr. photochromographie.fotocromografie (Dicționar de neologisme, 1986)FOTOCROMOGRAFÍE s.f. Procedeu de fotografiere în culori sau de reoproducere fotografică a tablourilor în culori. ♦ Fotografie obținută prin procedeul de mai sus. [Gen.
-iei. / < fr.
photochromographie].
fotocromografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOTOCROMOGRAFÍE s. f. procedeu de fotografiere în culori sau de reproducere fotografică a tablourilor în culori; fotografia obținută. (< fr.
photochromographie)
fotocromografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fotocromografíe (-to-cro-mo-gra-) s. f.,
art. fotocromografía, g.-d. fotocromografíi, art. fotocromografíei