fotocolografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOTOCOLOGRAFÍE, fotocolografii, s. f. Procedeu de tipărire la care se folosește ca formă de tipar un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii și transformat într-un clișeu imprimabil prin reproducere fotomecanică; heliotipie. – Din
fr. photocollographie.fotocolografie (Dicționar de neologisme, 1986)FOTOCOLOGRAFÍE s.f. Procedeu de reproducere tipografică în care se folosește un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii. V.
heliotipie. [Gen.
-iei, / < fr.
photocollographie].
fotocolografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOTOCOLOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere tipografică folosind un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii. (< fr.
photocollographie)
fotocolografie (Dicționaru limbii românești, 1939)*fotocolografíe f. (vgr.
phôs, photós, lumină,
kólla, cleĭ, și
grápho, scriŭ). Eliografie, arta de a reproduce cu diferite cerbelĭ folosindu-te de substanțe cleĭoase (gelatină, smoală) întinse pe suporturĭ variate și făcute propriĭ pentru acest lucru pin [!] acțiunea luminiĭ. – Se zice și
elio- saŭ
foto-tipie.fotocolografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fotocolografíe (-lo-gra-) s. f.,
art. fotocolografía, g.-d. art. fotocolografíei