fost (Dicționaru limbii românești, 1939)fost, foástă (fals
fóstă) adj. part. d.
a fi, sînt. Care a fost, ex-:
un fost prefect, fostu meŭ profesor, foștiĭ soldațĭ, foasta guvernare.fost (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fost a. ieșit dintr’o funcțiune;
un fost prefect.fost (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOST, -Ă, foști, -ste, adj. (Despre oameni) Care a avut o calitate, o funcție, un rang, un nume etc. pe care nu-l mai are. ♦ De altădată, de pe vremuri, de odinioară. ♦ (Despre lucruri)Care a aparținut în trecut cuiva; care și-a pierdut vechea destinație. ♦ (Substantivat,
n.; neobișnuit) Ceea ce s-a petrecut în trecut; faptele trecute. –
V. fi.