fosil - explicat in DEX

fosil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FOSÍL, -Ă, fosili, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rest sau urmă a unui animal sau a unei plante dintr-o epocă geologică anterioară celei actuale, conservată în straturile pământului. ♦ (Ir.) Bătrân (cu idei și atitudini învechite). 2. Adj. (Despre organisme, formații geologice etc.) Care a existat, care s-a format în trecutul geologic al pământului. – Din fr. fossile, lat. fossilis.

fosil (Dicționar de neologisme, 1986)
FOSÍL, -Ă adj. (Despre resturi de animale sau de plante) Pietrificat, conservat în stratele Pământului dintr-o epocă geologică anterioară. [Cf. fr. fossile, lat. fossilis].

fosil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FOSÍL, -Ă I. adj. (despre organisme, formații geologice etc.) conservat în straturile Pământului. II. s. f. 1. rest, urmă a unui animal sau a unei plante, aparținând unor epoci geologice anterioare, care s-au păstrat în depozitele sedimentare ale scoarței terestre. 2. (fig.; ir.) bătrân cu idei învechite. (< fr. fossile, lat. fossilis)

fosil (Dicționaru limbii românești, 1939)
fósil, -ă adj. (lat. fóssilis, d. fódere, a săpa, de unde vine și fossa, șanț, groapă). Scos din pămînt: plante, oase fosile. S. n., pl. e. Resturĭ de plante și animale străvechĭ îngropate în straturile terestre anterioare perioadeĭ geologice actuale. Fig. Iron. (f.) Persoană cu ideĭ înapoĭate, lucru învechit și ĭeșit din obiceĭ. – Fals fosíl (după fr.).

fosil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fosíl adj. m., pl. fosíli; f. fosílă, pl. fosíle

fosil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fosil a. și n. 1. rămășițe de animale sau de plante aflate în stratele pământului și cari aparțin unor specii ce nu mai există astăzi; 2. fig. ce a rămas înapoi, învechit: literatură fosilă.