fosfor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÓSFOR s. n. Element chimic otrăvitor, ușor inflamabil, care se găsește în natură numai în compuși. [
Acc. și
fosfór] – Din
fr. phosphore.fosfor (Dicționar de neologisme, 1986)FÓSFOR s.n. Element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găsește liber în natură. [< fr.
phosphore, cf. gr.
phos – lumină,
phoros – purtător].
fosfor (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÓSFOR1 s. n. element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găsește liber în natură. (< fr.
phosphore)
fosfor (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOSFOR2(O)- elem. fosf(o)-.
fosfor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FÓSFOR (‹
fr. {i}; {s}
gr. phosphoros „purtător de lumină”)
s. n. Element chimic (P;
nr. at. 15,
m. at. 30,974). Funcționează în combinații în stările de valență 3 și 5. Se găsește în natură, mai ales sub formă de fosfați (principalul mineral este apatitul), în organismul animal (oase, nervi, urină), în guano și în soluri fertile. Prezintă mai multe modificații alotropice. ◊
F. alb, masă albă, uneori gălbuie, moale ca ceara (
p. t. 44ºC,
p. f. 287ºC), solubil în sulfură de carbon, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, inflamabil, fosforescent; se păstrează sub apă; luminează în întuneric. ◊
F. roșu, modificație alotropică stabilă, netoxică, folosită la fabricarea chibriturilor.
F. a fost descoperit de alchimistul H. Brand în 1669.
fosfor (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Fosfor =
Phosphorus.fosfor (Dicționaru limbii românești, 1939)*fósfor și
fosfór n. (vgr.
phosphóros [d.
phôs, lumină, și
phéro, port]; lat.
phósphorus, luceafăru de dimineață; it. sp.
fósforo, rus.
fósfor).
Chim. Un corp simplu trivalent descoperit de Brandt la 1669. Nu există liber, ci ca fosfat neutru de calciŭ în creĭer, nervĭ, lapte, icre, urină și plante, maĭ ales în semințe. E de treĭ felurĭ: ordinar, roș (amorf) și cenușiŭ (metalic). Cel ordinar e solid, incolor saŭ gălbuĭ translucid, moale și veninos și se topește la 44°. E solubil în sulfura de cărbune și se preface în fosfor roș cînd îl încălzeștĭ în vin saŭ în azot la 240°. Acesta nu e veninos și nu se aprinde maĭ jos de 260°. Cel cenușiu lucește la întuneric și se întrebuințează la fabricarea chibriturilor.
fosfor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fósfor s. n.;
simb. Pfosfor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fosfor n. pucioasă, corp simplu solid, de un alb gălbuiu, ce se înflăcărează foarte ușor prin frecare și scapără la întuneric: se trage din oase și servă pentru fabricarea chibriturilor.