fortifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORTIFICÁ, fortífic, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent; a (se) întări, a (se) oțeli.
2. Tranz. A întări un loc prin lucrări de fortificație. – Din
lat. fortificare, fr. fortifier.fortifica (Dicționar de neologisme, 1986)FORTIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A întări, a oțeli (un organism).
2. tr. A întări cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.). [P.i.
fortífic, 3,6
-că. / < fr.
fortifier, it., lat.
fortificare <
fortis – puternic,
facere – a face].
fortifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)FORTIFICÁ vb. I. tr. a întări, a consolida cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.). II. tr., refl. a (se) întări, a prinde putere; a (se) fortifia. (< fr.
fortifier, lat.
fortificare)
fortifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fortificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
fortíficăfortificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fortificà v.
1. a împuternici:
exercițiul fortifică mușchii; 2. a înconjura cu fortificațiuni:
a fortifica un oraș.