fortificație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORTIFICÁȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor și a bombelor de avion și a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii. – Din
fr. fortification, lat. fortificatio.fortificație (Dicționar de neologisme, 1986)FORTIFICÁȚIE s.f. Construcție de apărare făcută din pământ, din piatră, din beton armat etc. care întărește un oraș, o linie de luptă etc. [Gen.
-iei, var.
fortificațiune s.f. / cf. fr.
fortification, lat.
fortificatio].
fortificație (Marele dicționar de neologisme, 2000)FORTIFICÁȚIE s. f. construcție de apărare din pământ, piatră, beton armat etc., care întărește un oraș, o linie de luptă ș. a. (< fr.
fortification, lat.
fortificatio)
fortificație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fortificáție (-ți-e) s. f.,
art. fortificáția (-ți-a), g.-d. art. fortificáției; pl. fortificáții, art. fortificáțiile (-ți-i-)