forte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÓRTE adj. invar.,
adv. 1. Adj. invar. (
Livr.) Tare, puternic. ◊
Expr. A se face forte = a face toate eforturile pentru a reuși într-o acțiune, a se declara capabil, în stare să depășească o încercare anevoioasă.
2. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu sonoritate intensă, puternică; tare. ◊
Forte fortissimo = extrem de tare. – Din
it. forte, lat. fortis.forte (Dicționar de neologisme, 1986)FÓRTE adj. invar. (
Liv.) Tare, puternic. ◊
A se face forte = a se declara capabil, în stare să... //
adv. (
Muz.; ca indicație de execuție) intens, tare, puternic. ◊
Forte fortissimo = extrem de tare, cât se poate de tare;
mezzo forte = prea tare;
forte-piano = piano (și numai prima notă forte). [< it.
forte, cf. fr.
fort, lat.
fortis].
forte (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÓRTE I.
adj. inv. tare, puternic. ♦ a se face ~ = a face toate eforturile pentru a reuși. II. adv. (muz.) tare. ♦ ~ fortissimo = extrem de tare; mezzo ~ = nu prea tare. (< it.
forte, lat.
fortis)
forte (Dicționaru limbii românești, 1939)*fórte adj., pl.
forțĭ (it.
forte, fr.
fort, forte, d. lat.
fŏrtis, robust, viteaz. V.
forță, foarte). Robust, vîrtos, puternic, tare:
om forte, valută forte, valute forțĭ (fals
valute forte!).
Fig. Învățat, priceput, ábil:
forte în matematică, în manopere electorale. Adv. Cu putere, cu vioicĭune:
a cînta forte.forte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fórte adj. invar.,
adv.;
abr. (
muz.)
fforte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)forte a.
1. robust, puternic:
om forte; 2. în stare de a rezista atacurilor:
loc forte; 3. abil, experimentat:
forte în matematici.