fornăit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORNĂÍT1 s. n. Faptul de a fornăi; fornăială. –
V. fornăi.fornăit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORNĂÍT2, -Ă, fornăiți, -te, adj. Fonf, fârnâit
2 –
V. fornăifornăit (Dicționaru limbii românești, 1939)fornăít și
fîrnîít, -ă adj. Care fornăĭe cînd vorbește. Adv. Fornăind:
a vorbi fornăit. – Și
sf-: un glas sfîrnîit (VR. 1922, 9, 351).
fornăit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fornăít s. n.