formula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORMULÁ, formulez, vb. I.
Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc., a exprima prin cuvinte. – Din
fr. formuler.formula (Dicționar de neologisme, 1986)FORMULÁ vb. I. tr. A da formă, a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). [< fr.
formuler, it.
formulare].
formula (Marele dicționar de neologisme, 2000)FORMULÁ vb. tr. a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). (< fr.
formuler)
formula (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FORMULA 1, tip de automobile de curse de mare viteză, cu un singur loc, destinate competițiilor în circuit sau pe parcursuri ferme. În fiecare an se desfășoară Campionatul mondial al mărcilor și piloților de
F. 1, pe parcursul a 16 mari circuite (pentru care se acordă Mari premii și punctaje), selecționați după timpul obținut în calificări. Mari campioni ai
F. 1: M. Fangio, E. Fittipaldi, J. Stewart,
N. Lauda, A. Prost,
N. Mansell, A. Senna,
M. Schumacher.
formula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)formulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
formuleázăformulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)formulà v.
1. a redacta în forma obișnuită:
a formula o sentință; 2. fig. a enunța cu preciziune:
a-și formula opiniunea.