formidabil - explicat in DEX

formidabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FORMIDÁBIL, -Ă, formidabili, -e, adj. Care uimește prin însușiri neobișnuite, mai ales prin dimensiuni; extraordinar, uluitor, colosal. – Din fr. formidable, lat. formidabilis.

formidabil (Dicționar de neologisme, 1986)
FORMIDÁBIL, -Ă adj. Uimitor, extraordinar; uluitor, colosal. [Cf. fr. formidable, it. formidabile, lat. formidabilis].

formidabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FORMIDÁBIL, -Ă adj. care uimește prin însușiri deosebite; extraordinar; colosal. (< fr. formidable, lat. formidabilis)

formidabil (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
FORMIDABIL adevărat, bengos, bestial, beton, brici, ca lumea, căcarea lumii, cel mai tare din parcare, crimă, crimă și pedeapsă, criminal, de comă, de milioane, demențial, futere, giopsi, giorno, mambo, marfă, marfă de marfă, mișto, mortal, muc și sfârc, parfum, pe cinste, periculos, prima-ntâi, super, șuncă, teribil, trăsnet, țais, țuț.

formidabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*formidábil, -ă adj. (lat. formidabilis, d. formido, teroare). Foarte de temut, care inspiră groază: un vulcan, un tun formidabil; niște bubuiturĭ formidabile. Adv. Bateriile bubuĭaŭ formidabil.

formidabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
formidábil adj. m., pl. formidábili; f. formidábilă, pl. formidábile

formidabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
formidabil a. de temut, îngrozitor.