forja (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORJÁ, forjez, vb. I.
Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din
fr. forger.forja (Dicționar de neologisme, 1986)FORJÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal), prin deformare plastică la cald sau la rece, cu ajutorul presei și al ciocanului.
2. (
Fig.) A făuri, a crea. [P.i. 3,6
-jează, ger.
-jând. / < fr.
forger].
forja (Marele dicționar de neologisme, 2000)FORJÁ vb. tr. 1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece. 2. (fig.) a făuri, a crea. (< fr.
forger)
forja (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)forjá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
forjeáză, 1
pl. forjắm; conj. prez. 3
să forjéze; ger. forjấnd