fora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORÁ, forez, vb. I.
Intranz. A săpa găuri de sondă în vederea cercetării structurilor geologice, a explorării sau a exploatării unor zăcăminte de substanțe minerale utile. – Din
fr. forer, lat. forare.fora (Dicționar de neologisme, 1986)FORÁ vb. I. intr. A găuri (prin săpare) pământul pentru a ajunge la stratul de țiței, la zăcămintele de minereu etc. [< fr.
forer, cf. lat.
forare].
fora (Marele dicționar de neologisme, 2000)FORÁ vb. intr. a găuri (prin săpare) pământul pentru a ajunge la straturi de țiței, la zăcămintele de minereu etc. (< fr.
forer, lat.
forare)
fora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)forá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
foreáză