fonograf - explicat in DEX

fonograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FONOGRÁF, fonografe, s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și reproducerea mecanică a sunetelor. – Din fr. phonographe.

fonograf (Dicționar de neologisme, 1986)
FONOGRÁF s.n. Aparat pentru imprimarea și reproducerea sunetelor cu ajutorul unui disc din material plastic. [< fr. phonographe, cf. gr. phone – voce, graphein – a scrie].

fonograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FONOGRÁF s. n. aparat de înregistrare și redare a sunetelor cu ajutorul unui disc din material plastic. (< fr. phonographe)

fonograf (Dicționaru limbii românești, 1939)
*fonográf n., pl. e (d. vgr. phoné, voce și grápo, scriŭ). Aparat care înregistrează și reproduce sunetele. – Fonografu, imaginat la 1877 de Edison, poate astăzĭ grație unor numeroase perfecțiunĭ (grafofon, gramofon ș. a.), să reproducă perfect vorba, cîntecu și chear [!] timbru instrumentelor. Orĭ-ce fonograf se compune din treĭ părțĭ: un receptor, un înregistrator și un reproductor. Receptoru e un cornet acustic răsturnat, al căruĭ fund e închis de o diafragmă metalică care are la mijloc un ac fin de fildeș reținut de un resort. Înregistratoru e constituit de un cilindru saŭ de un disc de ceară întărită, a căruĭ suprafață se mișcă pintr´o [!] mișcare mecanică de rotațiune supt [!] vîrfu de fildeș. Acest vîrf, cînd o serie de sunete se produce [!] la intrarea receptoruluĭ, trage în ceară o brazdă de o adîncime variabilă. Ca să reproducĭ aceste sunete înregistrate, ajunge de aicĭ în ainte [!] să puĭ în această brazdă, învîrtind cilindru saŭ discu cu aceĭașĭ ĭuțeală ca și în prima operațiune, acu reproductoruluĭ, o mică lamă vibrantă saŭ foaĭe de hîrtie țeapănă ale căreĭ vibrațiunĭ se vor reproduce exact pe ale diafragmeĭ receptoruluĭ.

fonograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fonográf (-no-graf) s. n., pl. fonográfe

fonograf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fonograf n. aparat care primește sunetele și le reproduce cu exactitate. Construit în 1878 de Edison și mult perfecționat în urmă, fonograful reproduce întocmai vorba, cântecul și chiar timbrul instrumentelor.