folt (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)folt (-turi), s. n. – Bucată, fărîmă, fragment.
Mag. folt (DAR). – În
Trans. –
Der. foltan, s. n. (bucată);
foltău, s. n. (
Mold., bucăți de coajă de pin, folosite ca scînduri negeluite).
folt (Dicționaru limbii românești, 1939)folt n., pl.
urĭ (ung.
folt, zdreanță, petic [!], cîrd. V.
fultuĭală).
Trans. Zdreanță. Fărămiță.