folositor - explicat in DEX

folositor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FOLOSITÓR, -OÁRE, folositori, -oare, adj. Care aduce folos, care este de folos, care servește unui scop (bun); util. – Folosi + suf. -tor.

folositor (Dicționaru limbii românești, 1939)
folositór, -oáre adj. Util, profitabil, avantajos. Adv. Cu folos: a cheltui folositor. Vechĭ. S. m. Feritor, protector.

folositor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
folositór adj. m., pl. folositóri; f. sg. și pl. folositoáre

folositor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
folositor a. care folosește la ceva.