folosire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOLOSÍRE, folosiri, s. f. Acțiunea de
a (se) folosi și rezultatul ei; întrebuințare. –
V. folosi.folosire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)folosíre s. f.,
g.-d. art. folosírii; pl. folosíri