folosi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOLOSÍ, folosesc, vb. IV.
1. Tranz. A face uz (de ceva); a utiliza, a întrebuința. ◊
Refl. (Urmat de o determinare introdusă prin
prep. „de”)
Mă folosesc de dicționar. 2. Intranz. (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta (cuiva); a servi.
3. Refl. A avea, a trage folos (din ceva); a profita (de ceva). – Din
folos.folosi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)folosí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. folosésc, imperf. 3
sg. foloseá; conj. prez. 3
să foloseáscăfolosì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)folosì v.
1. a trage un folos;
2. a fi folositor.