folk (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOLK s. n.,
adj. invar. 1. Stil în muzica ușoară contemporană care utilizează motive din muzica populară.
2. Adj. invar. Care aparține folkului (
1). – Din
engl. folk.folk (Dicționar de neologisme, 1986)FOLK s.n. Curent în muzică, sculptură, arta grafică etc., care propagă preluarea unor tradiții populare. ♦ Preluare a motivelor folclorice cu mijloace moderne, originale. ♦ Producție artistică care are la bază principiile acestui curent; folclor prelucrat artistic. [< engl.
folk].
folk (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOLK I.
s. n. 1. curent în muzică, sculptură, arta grafică etc., care propagă prelucrarea unor tradiții populare. 2. producție artistică având la bază principiile acestui curent; folclor prelucrat artistic. II. adj. inv. care aparține folkului (I). (< engl.
folk)
folk (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*folk (
angl.)
adj. invar.,
s. n.