folio (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÓLIO s. n. 1. Format de hârtie sau de carte obținut prin îndoirea colii de hârtie o singură dată.
2. Filă de registru, de carte sau de manuscris numerotată o singură dată, pe o singură față, pentru ambele pagini. [
Pr.:
-li-o] – Din
lat. [in]
folio, fr. folio.folio (Dicționar de neologisme, 1986)FÓLIO s.n. 1. Foaie de hârtie îndoită o singură dată și formând o coală de format mare, numerotată pe o singură parte. V.
in-folio. ♦ Număr al unei pagini.
2. Peliculă care, aplicată pe o hârtie subțire, servește la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele. [Pron.
-li-o. / < fr.
folio, cf. it.
foglio, lat.
folium – foaie].
folio (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÓLIO s. n. 1. foaie de hârtie îndoită o singură dată și formând o coală de format mare, numerotată pe o singură parte. ◊ număr al unei pagini. 2. peliculă care, aplicată pe o hârtie subțire, servește la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele. (< fr.
folio, lat.
/in/folio)
folio (Dicționaru limbii românești, 1939)*fólio n., pl. tot așa saŭ
foliurĭ (lat.
folio, ablativu d.
folium, foaĭe).
Rar. Număr de pagină. V.
in-folio.folio (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fólio (format, filă)
(-li-o)
s. n.,
art. fólioul; pl. fóliouri; abr. f/f.folio (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)folio n.
1. foaie de carte sau registru, coprinzând recto și verso;
2. cifră scrisă în susul fiecărei foi. V.
in-folio.