fol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă zgomotul produs de oamenii fără dinți când mestecă. – Onomatopee.
fol (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)fol, s.n. (reg.) Obadă.
fol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fol/fol-fól interj.fol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fol ! int. exprimă sgomotul mestecării lacome:
fol ! fol ! fol !