foiță - explicat in DEX

foiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FOÍȚĂ, foițe, s. f. Diminutiv al lui foaie. 1. Foaie subțire de hârtie. ◊ Foiță de țigară = bucată mică de hârtie specială, foarte subțire, de formă dreptunghiulară, în care se învelește tutunul pentru a face o țigară. ♦ (La pl.; fam., ieșit din uz) Cărți de joc; p. ext. joc de cărți. ♦ Foaie subțire de hârtie roșie, care se folosea în loc de fard. ♦ Foaie subțire de metal. 2. Frunzuliță. 3. (Biol.; în sintagma) Foițe embrionare = straturile de celule (endodermul, ectodermul și mezodermul) ale embrionului în stare de gastrulă. – Foaie + suf. -iță.

foiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
foíță f., pl. e (d. foaĭe). Foaĭe mică: foiță de hîrtie de țigară, dă-mĭ o foiță să scriŭ ceva. Iron. Carte de joc: acestuĭ om îĭ plac foițele. Foĭleton. Foĭ de suliman roș, frunzișoară. Pl. Macat îngust la țară.

foiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
foíță s. f., g.-d. art. foíței; pl. foíțe

foiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
foiță f. 1. foaie mică și subțire: foiță de țigară; 2. foileton; 3. foaie de notat; 4. pl. suliman în foi: foițe și rumeneală PANN; 5. pl. (ironic) cărți de joc: are și patima foițelor CAR.; 6. scoarțe cu alesături.