foișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOIȘÓR, foișoare, s. n. 1. Terasă deschisă (ridicată mult deasupra pământului), cu acoperișul susținut de stâlpi sau de coloane; cerdac, pridvor.
2. Construcție izolată în curtea sau în grădina unei case; pavilion, chioșc. ♦ Turn. ◊ (
Înv.)
Foișor de foc = turn de observație pentru incendii. [
Pr.:
fo-i-] – Din
magh. folyosó.foișor (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)foișór (foișoáre), s. n. –
1. Turn. –
2. Mansardă, cameră amplasată în podul unei case. –
3. Chioșc, pavilion. –
4. Clopotniță separată de biserică.
Mag. folyosó „coridor, galerie” (Cihac, II, 500; DAR). Este puțin probabilă
der. pe care o propune Bogrea,
Dacor., VI, 274, de la
foaie, prin intermediul lui
foiș „frunziș”.
foișor (Dicționaru limbii românești, 1939)foișór n., pl.
oare (ung.
folyosó, galerie, coridor, d.
folyosni, a curge încet,
folyos, lichid. Cp. cu
coridor).
Vechĭ. Azĭ Trans. Sală, salon. Balcon.
Munt. Mold. Pavilion, chioșc. Turn de observațiune:
foișor de foc (
de incendiŭ). – Și
fu- (CL. 3, 1919, 247).
foișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)foișór (fo-i-) s. n.,
pl. foișoárefoișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)foișor n.
1. balcon:
foișor de foc, observatoriu pentru incendiu;
2. ceardacul sau pridvorul unei case țărănești. [Derivat din
foiș, frunziș: primitiv încăpere de grădină, chioșc].