fofelniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOFÉLNIȚĂ, fofelnițe, s. f. 1. Fiecare dintre cele două stinghii încrucișate ale vârtelniței, pe care sunt așezate cele patru fofeze.
2. Cuțitul meliței.
3. Fig. Gură (ca organ al vorbirii). –
Fofează +
suf. -elniță. Cf. vârtelniță.fofelniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fofélniță s. f.,
g.-d. art. fofélniței; pl. fofélnițefofelniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fofelniță f. Mold.
1. aripa vârtelniții;
2. fig. toacă-gura. [V.
fofează].