focușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FOCUȘÓR,focușoare, s. n. Diminutiv al lui foc1 (I 1); foculeț. [Var.: focșór s. n.] – Foc1 + suf. -ușor.
focușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) focușór s. n., pl. focușoáre