focar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOCÁR, focare, s. n. 1. Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă, etc.) pe care au căzut raze paralele. ◊
Focar real = punctul în care se strânge un fascicul de lumină convergent, obținut prin reflexia pe o oglindă sau prin refracția printr-o lentilă a unui fascicul luminos paralel.
Focar virtual = punctul din care par că izvorăsc razele unui fascicul de lumină divergent, obținut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printr-o lentilă divergentă.
2. (
Geom.) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele două puncte ale căror distanțe până la punctele unei suprafețe dau o sumă, o diferență sau un produs constant.
3. Parte a cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului.
4. (
Geol.; în sintagmele)
Focar magmatic = bazin
magmatic.
Focar seismic = hipocentru.
5. Fig. Izvor, sediu principal, punct de concentrare și de răspândire (a unor acțiuni, idei, sentimente etc.).
6. (
Med.; în sintagma)
Focar de infecție = centru al unui proces inflamator, loc în care se colectează puroiul; loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecții;
p. ext. loc murdar, neîngrijit.
7. (
Înv. și
pop.) Fochist. –
Foc1 +
suf. -ar (după
fr. foyer).
focar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)focár2, focáre, s.n. (înv.)
1. foc mare (în care se ardeau osândiții); rug.
2. (fig.) nenorocire, amar.
focar (Dicționar de neologisme, 1986)FOCÁR s.n. 1. Punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă și care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic.
2. Punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe.
3. Parte a unei mașini, a unui aparat sau a unei instalații de încălzit în care se produce arderea combustibilului.
4. (
Fig.) Centru, loc unde se strâng și de unde se răspândesc anumite idei, influențe etc.
5. Focar de infecție = centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândește o anumită boală; (
p. ext.) loc murdar. [<
foc +
-ar, lat.
focarium – sursă de căldură, după fr.
foyer].
focar (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOCÁR s. n. 1. punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă și care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. parte a unei mașini, a unui aparat sau a unei instalații de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (fig.) centru, loc unde se strâng și de unde se răspândesc anumite idei, influențe etc. 5. centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândește o anumită boală. (după fr.
foyer)
focar (Dicționaru limbii românești, 1939)*focár m. (d.
foc). Fochist S. n., pl.
e. Fiz. (V.
foaĭer). Punctu din care pleacă razele luminoase. Punctu în care se centrează razele:
focar de lentilă, de oglindă. Fig. Centru activ, sediŭ principal:
focaru rebeliuni, focar de microbĭ, de boale. Focarele uneĭ elipse, cele doŭă puncte care servesc a o descrie.
focar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)focár s. n.,
pl. focárefocar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)focar n.
1. locul de concentrare a razelor:
focar de lentilă, de oglindă; 2. fig. locul de unde radiază căldura, lumina, centrul de unde se răspândesc cunoștințele, gustul.