fobie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOBÍE, fobii, s. f. Stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. – Din
fr. phobie.fobie (Dicționar de neologisme, 1986)FOBÍE s.f. Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „teamă (patologică) de”, „aversiune față de ceva”, „fobie”. [Gen.
-iei. / < fr.
phobie, cf. it.
fobia, gr.
phobos – frică].
fobie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FOBÍE1 s. f. stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată. ◊ repulsie, antipatie pentru ceva. (< fr.
phobie)
fobie (Marele dicționar de neologisme, 2000)-FOBÍE2 elem. -fob
2.
fobie (Dicționaru limbii românești, 1939)*fobíe f. (vgr.
phóbos, frică). Cuv. care, în compozițiune, înseamnă
fricos de saŭ
urîtor de, frică de saŭ
ură de: anglobob, -bíe, rusofobie, idrofobie [!].fobie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fobíe s. f.,
art. fobía, g.-d. art. fobíei; pl. fobíi, art. fobíile