foarte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOÁRTE adv. 1. (Ca determinativ pe lângă un adjectiv sau un adverb; ajută la formarea superlativului absolut)
Foarte frumos. Foarte bine. ◊ (Așezat după adjectiv,
înv. și
arh.)
Supărat foarte. ◊ (Ca determinativ pe lângă o locuțiune adjectivală sau adverbială)
Foarte de dimineață. ◊ (Ca determinativ pe lângă un substantiv care exprimă o însușire)
E foarte copil pentru vârsta lui. 2. (
Pop.; ca determinativ pe lângă un verb și așezat înaintea lui) Mult, tare.
Prăjiturile foarte îi plăceau. ◊ (În legătură cu „a mulțumi”, azi mai ales
ir.)
Îți foarte mulțumesc de așa serviciu. ◊ (
Pop.; așezat după verb)
Se mânie foarte. ◊ (
Pop.; așezat între auxiliar și participiu)
Băile de nămol mi-au foarte priit. –
Lat. forte.foarte (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)foárte adv. – Determinativ pe lîngă un adjectv sau adverb care ajută la formarea superlativului absolut. –
Istr. forte. Lat. fŏrte „puternic, tare” (Pușcariu 634; Candrea-Dens., 626; REW 3458; DAR),
cf. alb. fortë, it. forte, prov.,
fr. fort, sp. fuerte. Pentru semantism,
cf. fr. fort, „foarte”, și folosirea
rom. tare cu același sens.
Der. neol. fort, s. n., din
fr. fort; forță, s. f., din
fr. force, it. forza; (s)forța, vb., din
it. (s)forzare; fortăreață, s. f., din
fr. forteresse; forte, adv., în muzică, din
it. forte; fortifica, vb., din
lat. fortificare; înforța, vb. (vulgar, a forța).
foarte (Dicționaru limbii românești, 1939)foárte adv. (lat.
fŏrte = fórtiter, d.
fŏrtis, foarte viteaz). Tare, mult, în gradu cel maĭ înalt:
foarte bun; a nins foarte mult, mă doare foarte tare, mĭ-e foarte foame, mĭ-e foarte milă. – În vechime se zicea și
mă doare foarte, mĭ-e milă foarte. Astăzĭ se maĭ zice familiar
foarte îld.
foarte tare, foarte mult, foarte puțin. De ex.:
Te doare? Foarte! Se maĭ zice și (iron. saŭ și serios)
foarte mulțămesc [!], îld.
mulțămesc foarte mult.foarte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)foárte adv.foarte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)foarte adv. în gradul cel mai înalt:
foarte bun. [Lat. FORTE].