foamete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FOÁMETE s. f. Lipsă mare, generală și prelungită de hrană. –
Cf. foame.foamete (Dicționaru limbii românești, 1939)foámete f., pl. (d.
foame). Mare lipsă de alimente într´o țară.
foamete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)foámete s. f.,
g.-d. art. foámeteifoamete (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)foamete f. lipsă totală de proviziuni, într’o țară. [Derivațiune din
foame sub influența analogică a finalei din
secetă].