flăcăiaș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FLĂCĂIÁȘ,flăcăiași, s. m. Diminutiv al lui flăcău; flăcăuș. [Pr.: -că-iaș. – Var.: flăcăuás s. m.] – Flăcău + suf. -aș.
flăcăiaș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) flăcăiáș s. m., pl. flăcăiáși
flăcăĭaș(Dicționaru limbii românești, 1939) flăcăĭáș orĭ -ŭáș m. Dim. d. flăcăŭ.