flăcăiandru - explicat in DEX

flăcăiandru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FLĂCĂIÁNDRU, flăcăiandri, s. m. Flăcău mai tânăr; adolescent, flăcăuan. [Pr.: -că-ian-. – Var.: flăcăuándru s. m.] – Flăcău + suf. -andru.

flăcăiandru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
flăcăiándru s. m., art. flăcăiandrúl; pl. flăcăiándri, art. flăcăiándrii

flăcăiandru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
flăcăiandru m. flăcău nu deplin adult.

flăcăĭandru (Dicționaru limbii românești, 1939)
flăcăĭándru m. Fam. Flăcăŭ maĭ tînăr.