flăcăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLĂCĂÍ, flăcăiesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău. – Din
flăcău.flăcăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flăcăí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. flăcăiésc, imperf. 3
sg. flăcăiá; conj. prez. 3
să flăcăiáscă