fluștura(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FLUȘTURÁ,flúștur, vb. I. Tranz. A flutura (4). – Et. nec.
fluștura(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) flușturá(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 flúștură
flușturà(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) flușturà v. V. fluturà.