fluturător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLUTURĂTÓR, -OÁRE, fluturători, -oare, adj. Care flutură. –
Flutura +
suf. -ător.fluturător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fluturătór adj. m.,
pl. fluturătóri; f. sg. și
pl. fluturătoárefluturător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fluturător a. care flutură, undulator:
părul lung și fluturător.