fluturaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLUTURÁȘ, fluturași, s. m. 1. Diminutiv al lui
fluture; fluturel.
2. (La
pl.) Fluture (
2).
3. Bandă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască, să rectifice sau să completeze un pasaj dintr-o lucrare. –
Fluture +
suf. -aș.fluturaș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fluturaș, fluturași s. m. 1. formular completat de participanții la concursurile Pronosport.
2. prezervativ.
3. afiș de mici dimensiuni distribuit în scopuri publicitare.
fluturaș (Dicționaru limbii românești, 1939)fluturáș m., V.
fluturel.fluturașfluturáș s. m. 1 (entom.) Dim. al lui
fluture; fluturel (1).
2 (mai ales la pl.) Paietă; fluture (2).
3 Fâșie îngustă și lungă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască, să rectifice sau să completeze un pasaj dintr-o lucrare, dintr-o ordonanță etc.
4 Fâșie mică de hârtie sau de carton cu conținut variat (electoral, de reclamă etc.) care se distribuie.
Fluturași electorali. 5 (ornit.) Fluturaș-de-piatră (sau
-purpuriu, -de-stâncă) = pasăre insectivoră, din ordinul paseriformelor, cu penajul cenușiu, cu pete roșii, albe și galbene, care trăiește în munții înalți
(Tichodroma muraria). 6 (fam.) Stat de plată.
7 (fam.) Minge de badminton. • pl.
-i./fluture + -aș.
(„DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
fluturaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fluturáș s. m.,
pl. fluturáșifluturaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fluturaș m.
Zool. fluierar.