fluturatic(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) FLUTURÁTIC, -Ă,fluturatici, -ce, adj., s. m. și f. Flușturatic. [Var.: fluturátec, -ă adj.] – Flutura + suf. -atic.
fluturatic(Dicționaru limbii românești, 1939) fluturátic, -ă adj. (d. fluture). Ușuratic, inconstant: un tînăr fluturatic. – Și flușt- și flĭușt-.
fluturatic(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) fluturátic (rar) adj. m., s. m., pl. fluturátici; adj. f., s. f. fluturátică, pl. fluturátice
fluturatic(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) fluturatic a. 1. care flutură; 2.fig. ușuratic, nestatornic.