fluturaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLUTURÁȘ, fluturași, s. m. 1. Diminutiv al lui
fluture; fluturel.
2. (La
pl.) Fluture (
2).
3. Bandă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască, să rectifice sau să completeze un pasaj dintr-o lucrare. –
Fluture +
suf. -aș.