fluorină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLUORÍNĂ s. f. Fluorură naturală de calciu, care se găsește sub formă de cristale cubice, transparente, incolore sau de culoare verde, galbenă, roz, violet. [
Pr.:
flu-o-] – Din
fr. fluorine.fluorină (Dicționar de neologisme, 1986)FLUORÍNĂ s.f. Fluorură naturală de calciu. [Pron.
flu-o-. / < fr.
fluorine].
fluorină (Marele dicționar de neologisme, 2000)FLUORÍNĂ s. f. fluorură naturală de calciu. (< fr.
fluorine)
fluorină (Dicționaru limbii românești, 1939)*fluorínă f., pl.
e (d.
fluor).
Chim. Min. Fluorură naturală de calciu (Ca Fl
2). E solidă și de coloare variată.
fluorină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FLUORÍNĂ (‹
fr.)
s. f. Fluorură naturală de calciu transparentă, incoloră sau verde, galbenă, roză, violetă, sticloasă; prezintă termoluminiscență și fluorescență. Se formează pe cale hidrotermală și însoțește, în filoane, cele mai variate minerale metalifere. Se utilizează ca fondant în metalurgie, în optică, în industria chimică etc.
fluorină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fluorínă (flu-o-) s. f.,
g.-d. art. fluorínei