florinte - explicat in DEX

florinte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FLORÍNTE, florinți, s. m. Pasăre mică cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui; florean, brotăcel (Carduelis chloris chloris). – Et. nec.

florinte (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
florínte¹, florínți, s.m. (înv.) monedă de aur.

florinte (Dicționaru limbii românești, 1939)
florinte, V. florean și florin.

florinte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
florínte s. m., pl. florínți

florinte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
florinte m. od. fiorin de aur: veșmânt prețuit 15.000 florinți BĂLC. [Abstras din pl. florinți, cei dintâi fiorini fiind bătuți la Florența].

florinte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
florinte m. pasăre cântătoare de coloare verde, numită și pișcă’n flori (Fringilla chlori).