floricea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLORICEÁ, -ÍCĂ, floricele, s. f. 1. Diminutiv al lui
floare (
I 1); florișoară.
2. (La
pl.; și în sintagmele
floricele boabe sau
floricele de porumb) Boabe de porumb prăjite, umflate și crăpate, care seamănă cu niște flori mici albe; cocoșei, cocoși. –
Floare +
suf. -icea, -icică.floricea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)floriceá/floricícă s. f.,
g.-d. art. floricélei; pl. floricéle, art. floricélele