flexibil - explicat in DEX

flexibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FLEXÍBIL, -Ă, flexibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a se îndoi, de a se încovoia ușor (și de a-și reveni la forma inițială); elastic, mlădios. 2. Adj. (Gram.) Care are flexiune (2); flexionar. 3. S. n. Grup de lamele flexibile (1) din cupru, folosit în legăturile electrice. – Din fr. flexible, lat. flexibilis.

flexibil (Dicționar de neologisme, 1986)
FLEXÍBIL, -Ă adj. 1. Mlădios, elastic, suplu. 2. (Despre cuvinte) Care își schimbă forma pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [Cf. fr. flexible, lat. flexibilis].

flexibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FLEXÍBIL, -Ă I. adj. 1. care se poate îndoi ușor; mlădios, elastic, suplu. ◊ (fig.) care cedează ușor; maleabil, docil. 2. (despre părți de vorbire) care are flexiune (2); flexionar. 3. (despre un apartament) cu structură variabilă. II. s. n. grup de lamele flexibile (I, 1) de cupru, în legăturile electrice. (< fr. flexible, lat. flexibilis)

flexibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*flexíbil, -ă adj. (lat. flexibilis). Care se poate îndoi: trestia e flexibilă. Fig. Maleabil, care cedează ușor: caracter flexibil.

flexibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
flexíbil¹ adj. m., pl. flexíbili; f. flexíbilă, pl. flexíbile

flexibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
flexíbil² s. n., pl. flexíbile

flexibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
flexibil a. 1. care se poate lesne încovoia: trestie flexibilă; 2. care cedează ușor: caracter flexibil.