fleoancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLEOÁNCĂ s. f. v. fleancă.fleoancă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)fleoáncă s.f. (pop. și fam.)
1. gură, gură rea.
2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit.
3. (înv.) lulea cu ciubuc.
fleoancă (Dicționaru limbii românești, 1939)fleoáncă, V.
fleancă.fleoancă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fleoancă f.
1. bot;
2. fam. gură:
tacă-ți fleoanca ! 3. lulea cu ciubuc. [V.
fleac].