flenderiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLÉNDERIȚĂ, flenderițe, s. f. (
Reg.) Îmbrăcăminte subțire, ușoară (și uzată). –
Fleandură +
suf. -iță.flenderiță (Dicționaru limbii românești, 1939)flénderiță f., pl.
e (d.
fleandură).
Munt. Fleandură, buleandră, zdreanță. Pl. Catrafuse. – Pe aĭurea și
fulendriță.flenderiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flénderiță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. flénderiței; pl. flénderițe