flencăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FLENCĂNÍ, flencănesc, vb. IV.
Intranz. (
Pop.) A vorbi multe și fără rost; a trăncăni. –
Fleancă +
suf. -ăni.flencăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)flencăní (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. flencănésc, imperf. 3
sg. flencăneá; conj. prez. 3
să flencăneáscă